Fuerteventura este o destinaţie deschisă turiştilor din toată lumea. Există, într-adevăr, o proeminenţă a vizitatorilor germani şi englezi, însă turiştii nu ar trebui să se aştepte ca această particularitate să se reflecte în gastronomia locală. Dimpotrivă, odată ajunşi în Fuerteventura şi indiferent de naţionalitate, turiştii ar trebui fără ezitare să deguste specialităţile bucătăriei locale în virtutea faptului că acestea sunt adaptate climatului cald, şi să renunţe la deliciile gastronomiei ţării lor de provenienţă. În fond, orice călătorie ar trebui să fie, mai mult decât orice, o chestiune legată de descoperire şi explorare, inclusiv din punct de vedere culinar.
Pe de altă parte, turiştii mai conservatori din punctul de vedere al preferinţelor gastronomice nu ar trebui să îşi facă griji: în Fuerteventura sunt destule restaurante care respectă cu fidelitate diverse bucătării etnice: bucătăriile italiană, indiană, chinezească, engleză şi mexicană.
Bucătăria specifică insulei Fuerteventura nu este foarte diferită de gastronomia tipică tuturor celorlalte Insule Canare. Peştele, legumele şi fructele, pentru a nu mai pomeni de abundenţa de brânzeturi, toate acestea conturează profilul gastronomic al insulei Fuerteventura. Iar pentru a adăuga o tuşă de vigoare şi de plinătate a gustului, localnicii întotdeauna îşi îneacă mesele în tot felul de sosuri. O mare gamă de cărnuri este de asemenea disponibilă în oferta de feluri de mâncare locale.
Bucătăria insulei Fuerteventura nu este cu nimic mai prejos de ideea unui paradis gastronomic pentru cei înnebuniţi după specialităţile din peşte. Cel mai frecvent folosite tipuri de peşte se referă la: biban de mare, plătică de mare, ton, rechin şi peşte spadă, de exemplu. Specialităţile din peşte, indiferent de consistenţa lor, includ adesea legume şi o abundenţă de sosuri, dintre care mojo este cel mai popular.
Fructele de mare sunt şi ele preţuite în Fuerteventura. Crevetele, crabul, homarul, caracatiţa şi calmarul sunt cele mai populare printre localnici şi vizitatori deopotrivă în materie de specialităţi pe bază de fructe de mare.
Omniprezentul mojo este făcut din usturoi din abundenţă, paprica şi chimion, toate înecate în ulei de măsline, cu arome la alegere (lămâie şi oţet, de exemplu). Acest sos se armonizează cu aproape orice fel de mâncare, de la peşte la faimoşii papas arrugadas (cartofi zbârciţi) şi cărnuri.
Tocanele şi supele sunt principalele feluri de mâncare din legume în Fuerteventura. Acestea sunt adesea îngroşate cu gofio, o făină locală din cereale folosită chiar în măsura în care a ajuns să înlocuiască pâinea. Vorbind de legume, papas arrugadas sunt un imperativ gastronomic ce ţine de meniul local întrucât, alături de brânza de capră, dau identitatea culinară a insulei Fuerteventura şi, de altfel, a tuturor celorlalte Insule Canare.
De asemenea, turiştii ar trebui să se aştepte întotdeauna ca bucătăria spaniolă să fie foarte bine reprezentată în Fuerteventura. Astfel, tortilla, paella şi tapas pot fi degustate pe întreaga insulă fie ca mese bogate, fie ca gustări rapide.
Însă în ceea ce priveşte brânza, Fuerteventura are o tradiţie veche de secole în producţia de brânză de capră. Nu putem decât să ne imaginăm varietatea tipurilor, gama de gusturi şi arome care îţi lasă gura apă şi spectaculoasele combinaţii gastronomice în care turistul se poate aventura cu astfel de brânzeturi. Tocmai în queso majorero, aşa cum este numită brânza de capră, rezidă amprenta şi unicitatea gastronomică a insulei Fuerteventura.
În plus, Fuerteventura copleşeşte întotdeauna cu oferta bogată de fructe exotice care fac de prisos deserturile tipice. Pe de altă parte, aşa-numita bienmesable, un deliciu cremos şi ispititor făcut din miere, ouă, rom şi cremă de migdale, ar trebui să fie încercată măcar cu titlul de a cunoaşte Fuerteventura gastronomică în toate detaliile sale, inclusiv în ceea ce priveşte deserturile.
Pentru a se armoniza cu atmosfera generală şi pentru a nu contrasta cu obiceiurile locale, vizitatorii ar trebui să ştie că localnicii, de regulă, iau micul dejun (desayuno) devreme şi, indiferent de conţinutul său, acesta este întotdeauna încununat de cafea cu lapte şi însoţit de aşa-numita churros (gogoşi prăjite în profunzime şi scăldate în ciocolată).
Prânzul (comida) este de obicei servit undeva între 2pm şi 4pm, în vreme ce de regulă localnicii iau cina (cena) cel mai devreme la ora 9pm, deşi unele restaurante, cum s-ar spune, iau în considerare şi preferinţele turiştilor, începând să servească cina undeva în jur de ora 6pm.
Sus